joi, 16 ianuarie 2014

Detectivii din Louisiana - Seria 1, Episodul 1 - Ce este un "detectiv adevărat"?



Genericul promite multe. Pare familiar… Muzica sumbră, imaginile încețoșate, atmosferă greoaie. Parcă filtrul gălbui din „Six Feet Under” este suprapus imaginilor din „True Blood”. Începe bine.

Povestea pare simplă: doi detectivi sunt intervievați. Par diferiţi. Ce ar fi o dramă fără două personaje diametral opuse? Este o dramă?

La baza oricărei povești polițiste, stă diferenţa dintre bine și rău. Aici avem aparent un conflict între personajul lui McConaughey și cel al lui Harrelson. Martin Hart (Woody Harrelson) reprezintă tot ceea ce credem noi despre Sudul Statelor Unite: un bun detectiv, om integru și bun creștin, care pune mai presus de orice familia (atât cea proprie, cât și ideea de familie). Este ospitalier (îşi invită colegul la cină) şi sociabil. Rust Cohle (Matthew McConaughey), texan de origine, este ceea ce noi nu ştim despre Sudul Statelor Unite, şi-anume că un texan poate fi şi introvertit, analitic, înconjurat de mister și de un aer tragic. Pare lipsit de pretenții, resemnat, singur. Nu este creștin, recunoscând faptul că în opinia lui, conștiința de sine este un accident al evoluției. Ceea ce ne definește ca oameni este doar o iluzie, zice el.

Trimiși să investigheze o crimă „ocultă”, presupusa operă a unui psihopat (poate satanist), tradiționalismul molcom și nihilismul rece se ciocnesc. Ambii sunt polițiști buni, dar în timp ce Hart caută urme, martori, analizează locul, discută cu cei din jur, Cohle face schițe în caietul său, încercând să întocmească un profil al victimei și al făptașului. Este evident, cei doi lucrează și gândesc diferit, și totuși, forțați de împrejurări (mai bine spus de către scenariștii iscusiți) par a forma o echipă bună.

Al treilea personaj principal este chiar mediul înconjurător. Louisiana este o capsulă, separată de lume, ce pare pare a fi în declin. Cum bine observa unul din personaje este asemenea unei amintiri care se estompează. Nu avem de a face cu Sudul american cald şi primitor. Este locul unor crime şi dispariţii, o lume în care oamenilor nu le mai pasă de adevăr ci de aparenţe. Detectivul Cohle este sfătuit de către partener să îşi ascundă ideile şi opiniile pentru a nu părea un ciudat. Dispariţia unei fetiţe pare să fi fost superficial cercetată. Se pare că universul este la fel de străin de personaje ca şi oamenii unii faţă de alţii.

Aflăm că în anii ce au urmat cei doi parteneri au mers pe căi diferite. Nu sunt sigură ce este mai trist, faptul că Hart găseşte numai cuvinte de laudă la adresa fostului coleg, pe care îl consideră un poliţist foarte bun, sau faptul că acesta s-a transformat aşa de mult. Lasă impresia unui alcoolic cinic, care printre vorbe bea fie din berile din faţa lui, pe care cu nonşalanţă le solicită intervievatorilor, fie din ploscă. Spunea iniţial că nu bea, decât ocazional, iar apoi vorbeşte de ritualuri care conţin consumul de alcool, încă de la prânz.

Nu au trecut neobservate accentul anevoios a lui Harrelson şi privirea goală a lui McConaughey. Am impresia că au muncit mult atât la personaje cât şi la serial, ambii fiind printre producători. Mărturisesc că de la "White men can't jump" am dezvoltat o slăbiciune aparte pentru Woody Harrelson. În încercările mele de a reda primul episod prietenilor am avut în repetate rânduri ceea ce se cheamă un "freudian slip", pomenindu-l pe Harrelson când mă refeream la oricare dintre actori.

Am aşteptat timp de o lună seara premierei. Obosită după o zi de lucru dificilă, am pornit televizorul şi am schimbat pe postul preferat cu două ore mai devreme (mi-am ocupat timpul cu un alt film). Nimic nu se compară cu senzaţia de a vedea pentru prima oară, de demult, pe ecran: Seria 1, Episodul 1. Îmi era dor de un nou serial, de o nouă obsesie care să îmi ţină mintea ocupată. Şi o ştim cu toţii: „It’s not TV, it’s HBO”.

Vom vedea ce se întâmplă mai departe. Aparent, realizatorii au ridicat ştacheta foarte sus. Cu nerăbdare spre episodul 2.